In primul articol din această serie (click aici dacă nu l-ai citit) enunțam că finanțarea activității operaționale a societății se realizează utilizând lichiditățile proprii ale acesteia (sume de bani din casierie sau din cont) sau prin atragerea de capital.
Când ne referim la atragerea de capital, aminteam că antreprenorul, în nume propriu, poate împrumuta societatea cu sume de bani provenite din economii personale, de la prieteni sau credite contractate în nume personal. De asemeni antreprenorul poate apela, de aceasta dată în numele societății, la instrumente de finanțare precum: credit furnizor sau credite contractate la instituții financiar bancare (bănci) sau nonbancare (IFN-uri, companii de factoring).
Creditul furnizor, denumit și credit comercial, reprezintă operațiunea prin care furnizorul livrează cumpărătorului marfă, materii prime și/sau servicii cu plata la o scadență de comun acord stabilită. Creditul comercial se acordă de obicei pe termen scurt, scadențele fiind între 30 și 90 de zile (așa cum am amintit în articolul anterior din aceasta serie „Finanțarea activității curente – I”, termenul de plată, în cazuri excepționale, poate să depășească chiar un an).
In practică există companii care obțin credit furnizor și prin mijloace lipsite de etica și anume prin plata cu întârziere a facturilor către furnizori. Trebuie să rețineți că de cele mai multe ori acest tip de comportament va deteriora grav conduita tranzacțională a societății pe care o conduceți, că există posibilitatea ca acele creanțe (vezi articol precedent unde am explicat termenul creanțe) pe care furnizorul le deține să fi fost refinanțate prin factoring și în cazul în care nu vă respectați termenele de plată compania care a asigurat creanța comercială va anula sau va diminua semnificativ limita de credit asociată companiei pe care o conduceți. Mai pe scurt, veți fi marcat ca rău platnic în aplicațiile interne ale acestor companii (vom explica mecanismul când vom trata finanțarea creanțelor prin factoring). De asemeni, există posibilitatea ca partenerul dumneavoastră să introducă creanța restantă în aplicații de tipul redBill – Biroul facturilor neîncasate (Ex: vezi link aici) ceea ce va duce la un prejudiciu major de imagine.
Câteodată antreprenorii cedează tentației de a se împrumuta de la stat. Adică amână plățile sumelor datorate bugetele de stat. Acest comportament este foarte dăunător poate atrage consecințe dintre cele mai grave: înregistrarea de penalități, imposibilitatea utilizării conturilor bancare datorită popririlor, deteriorarea imaginii companiei în fața partenerilor de afaceri și a băncilor, etc.
In practica economică creditul comercial reprezintă principala modalitate de finanțare și presupune operațiunea prin care nevoia de finanțare se transferă din sarcina proprie în sarcina partenerilor. Aparent reprezintă și cea mai ieftină modalitate de finanțare a societății întrucât nu este purtător de dobândă. Spunem aparent întrucât în practică termenul de plată amânat presupune, de regulă, un preț mai mare comparativ cu achizițiile pentru care plata se face imediat caz în care furnizorii pot oferi o anumită reducere procentuală a prețului (discount).
Obținerea creditului comercial depinde de câțiva factori precum:
- abilitățile de negociere ale parților implicate în tranzacție;
- vechimea relației dintre furnizor și client, factor care influențează nivelul de încredere pe care furnizorul îl capătă în raport cu clientul său;
…
Citește în continuare aici.
